Vremea urata de afara din acest sfarsit de saptamana nu ma indeamna la nimic. Si pentru a nu pierde vremea m-am gandit sa va mai arat cateva din locurile minunate ale Romaniei. De revelionul din 2006-2007, chemati de niste prieteni, ne-am hotarat sa petrecem sfarsitul de an in Maramures. Desi speram sa avem zapada din belsug, ca in anul precedent, nu am avut norocul asta. Dar, dupa cum veti vedea, Maramuresul s-a dovedit interesant indiferent de vreme.
Astfel desi era o vreme mohorata si ploua mocaneste am plecat spre Viseu de Sus, punctul de pornire al excursiei noastre feroviare.
Ajungem mai devreme, asa ca avem timp sa aruncam o privire prin jur. Gara e de fapt si un depozit de material lemnos ce este adus din munte tot pe calea ferata. Astfel mocanita indeplineste un dublu scop, turistic si de transport materiale.
Ploaia facea sa se imprastie peste tot un miros imbatator de rasina ce iti incanta simtul olfactiv.
Asteptarea ne-a facut sa ne patrunda un pic frigul in oase si astfel cand mocanita s-a apropiat de peron toti ardeam de nerabdare sa ne suim in vagoane si sa pornim la drum.
Urcam in vagoane si ne bucuram sa descoperim in fiecare vagon mici sobe pe lemn si carbune care ne incalzim pe parcurul drumului. Totul pare desprins din timpuri imemoriale si are un farmec deosebit.
Se fac ultimele verificari si vechea locomotiva care functioneaza ca in prima zi isi incorda muschii pentru a pleca la drum si a se duce pe Valea Vaserului pana aproape de granita cu Ucraina.
Rotile se pun in miscare si plecam la drum pe un traseu de aproape 4 ore dus-intors.
Traseul mocanitei serpuieste usor de-a lungul Vaii Vaserului prin inima padurii pana la locul unde se coboara din munte materialul lemnos.
Drumul se face molcom, fara graba… doar suntem in vacanta. Asa ca aceasta excursie este o adevarata placere , cu timp berechet pentru fotografii pe tot parcursul drumului.
Batrana locomotiva are nevoie de alimentare cu apa si lemn de cateva ori pe parcursul celo cateva ore, dar se fac opriri si la cerere daca te imprietenesti cu mecanicul.
Astfel ai timp sa descoperi locuri minunate parca uitate de lume si neatinse de trecerea timpului.
Descoperi mici catune si casute izolate in inima muntelui ce au un farmec aparte… indiferent de conditiile meteo.
Totul aici pare ca este intr-o bula temporala care pastreaza locurile perfect conservate chiar daca de secole omul exploateaza aurul verde al padurilor.
Opririle dese ale mocanitei nu sunt doar prilejuri fotografice dar si prilej de discutii si legari de prietenii intre participati. Atmosfera locurilor si mersul molcom fac calatoria de vis.
Iti dau ocazia sa schimbi impresii la caldura sobelor din vagoane la un pahar de vin sau de palinca de prin partea locului si astfel toata lumea devine vesela si prietenoasa.
Alimentata cu cele necesare, mocanita porneste usor din nou la drum.
Trecem si printr-un tunel care taie muntele pentru a face loc caii ferate.
Si fara sa simtim orele care au trecut ne apropiem de punctul teminus al liniei mocanitei.
Avem o pauza de jumatate de ora pentru a descoperi locurile. Din pacate cum vremea nu este de partea noastra ne multumim sa ne plimbam doar in apropiere si sa mai facem cateva fotografii.
Daca mergeti vara in zona aveti nororcul de o pauza de cateva ore pentru a face drumetii in padure deoarece atunci mocanita transporta inapoi si material lemnos si se asteapta incarcarea lemnelor.
Din pacate noi nu am avut acest noroc asa ca asteptam cuminiti si privim demonstratia de forta a mocanitei care se pregateste de intoarcere.
In aerul rece aburii mocanitei o transforma parca intr-un balaur legendar ce a coborat pe pamant.
Pregatirile de intoarcere s-au terminat si pornim spre Viseu de Sus depanand impresii despre calatorie…
… si incercam sa descoperim ceva nou, ce poate am ratat cand am venit.
In concluzie, calatoria cu mocanita pe Valea Vaserului a fost una foarte interesanta si frumoasa ce nu trebuie ratata daca ajungeti in Maramures. As vrea candva sa repet aceasta experienta vara, cand trenul are vagoane deschise sau poti calatori pe bustenii de lemn sau si iarna, dar cand este zapada. Sper ca acest lucru sa se intample cat mai curand!
Aveti aici si un link cu site-ul oficial al caii ferate: http://www.cffviseu.ro/ro/index.html
