AC/DC la Bucuresti – un concert asteptat de o viata
S-a intamplat duminica 16 mai 2010. Un eveniment care unii dintre noi nu sperau sa ia parte. „Diavolii” rockului australian au venit pe pamant romanesc sa ne duca in raiului muzicii.
E dimineata si deja nu mai am rabdare si nu mai stiu ce sa fac ca sa treaca timpul pana la ora concertului. Arunc mereu ochii pe cer sa vad daca tunetele rockului australian se vor ivi si pe cerul Bucurestiului. Norii par si ei sa nu aiba astampar si imi dau emotii. Soare, nor, soare, nor. Trag totusi speranta pentru ca sunt doar nori pufosi si albi de vreme buna.
Ca sa mai treaca timpul fac rapid un playlist cu melodiile care ne vor duce pe culmile fericirii la concert si timp de 2 ora imi pun vecinii sa ia si ei parte la ce avea sa fie pe seara, si anume:
1. Rock N’ Roll Train
2. Hell Ain’t a Bad Place to Be
3. Back in Black
4. Big Jack
5. Dirty Deeds Done Dirt Cheap
6. Shot Down in Flames
7. Thunderstruck
8. Black Ice
9. The Jack
10. Hells Bells
11. Shoot to Thrill
12. War Machine
13. High Voltage
14. You Shook Me All Night Long
15. T.N.T.
16. Whole Lotta Rosie
17. Let There Be Rock
Bis:
18. Highway to Hell
19. For Those About to Rock (We Salute You)
Stabilisem sa ajungem la concert la ora 18.00, dar deja pe la 15.00 nu mai am rabdare si asa in jurulul orei 16.00 plecam spre metrou si ajungem la statia Izvor la 17.00, cu o ora inainte de ceea ce programasem. Iesind la suprafata deja se simte pulsului evenimentului. Unii isi incarcau „bateriile” cu ceva alcool la chioscul de la iesirea din metrou, iar altii se relaxau pe iarba parcului bucurandu-se de soarele bland si adierea vantului.
Ajungem la intrare, de fapt la intrari, ca au fost 2 porti de control si filtrul final. Se intra odonat si nimeni nu se impinge sau se calca pe picioare. Trecem rapid si punem piciorul in locul unde tunetul rock-ului se va declansa la ora 21.00.
Ne oprim sa ne alimentam cu jetoane (5 lei/buc.) pentru bere, suc, mancare etc. Binenteles ca optam pentru bere sa ne dregem setea si cautam un loc mai liber sa ne savuram bauturile mai in liniste. La fel fac si ceilalti participanti care asteapta cuminti momentul magic.
Alti, poate dupa drumul lung care l-au facut pana la Bucuresti trag un pui de somn pe betonul caldut din piata Constitutiei pentru a fi in forma maxima la ora zero.
Terminam rapid primele beri si mergem sa realimentam si sa aruncam o privire la suvenirurile care ne fac cu ochiul de la standurile cu Official Merchendise.
Trece rapid o ora de la sosire si de pe scena rasuna chitarile celor de la Down care fac deschiderea si incep sa incinga atmosfera. Au ceva probleme de sunet, dar care se remediaza rapid si baietii fac spectacol. Sunetul e super ok, spre deosebire de alte concerte de pe la noi.
Lumea se aduna incet, incet si cu mic cu mare. Asa ca vedem spectatori de la 7 ani pana la 70 de ani. Noua generatie de rockeri isi da mana astfel cu batranii rockeri. Pe fetele tuturor se citeste fericirea! Un lucru cam neobisnuit pe fetele romanilor.
Totul se desfasoara ceas… exceptand cozile de la toalete. O bulina neagra organizatorilor. La 19.30 sosesc pe scena si maestrii rokului romanesc, Iris, care sunt la inaltime ca de obicei, beneficiind si de sonorizarea de exceptie.
Timpul trece repede si fix la ora 21.00 ecranul din mijlocul scenei se rupe in doua si pe scena apare o locomotiva veche in marime naturala, simbolul turneului celor de la AC/DC.
Incepe nebunia pe ritmurile lui Rock’N’Roll Train, piesa de pe ultimul album al rockerilor australieni.
Multimea freamata in ritmurile muzicii. Parca si cornitele rosii de pe capul participatilor vibreaza in ritmul muzicii.
Spectacolul este magic si suntem purtati pe sus de energia lui Brian Johnson, care ne face sa simtim ritmul pulsand in vene.
Multimea se simte in paradis, si pulseaza la unison cu idolii sai. Se traiesc momente magice ce numai rockul le poate produce. Momente care fac ca varsta sa nu conteze si toti formam un corp comun.
Sunetul uriasului clopot care anunta „Hells Bells” se simte ca un fior pana in varful degetelor.
Suntem la mijlocului showului, timpul pare ca sa comprimat si totul e prea scurt. Daqr momentele fericite dureaza mereu putin, de aceea savuram totul la maxim. Sunetul, lumina… totul e magic.
„Whole Lotta Rosie” se revarsa prin difuzoare si o uriasa „doamna” incaleca naravasa locomotiva a baietilor de la antipozi. Multimea tresara in ritmurile muzicii condusi de „mama” papusilor gonflabile…
…si de chitara lui Angus…
…care duce multimea pe culmile rockului nemuritor…
…intr-o explozie fenomenala de confeti!
Chitara lui Angus ne-a purtat spre finalul care speram sa nu fie ata de aproape.
Dar conform programului urmeaza bis-ul in chemarile spectatorilor care asteapta ultimele doua piese.
Astfel in noapte rasuna „Highway to hell”.
Si la final pe acordurile „For Those About To Rock (We Salute You)” ne luam ramas bun de la AC/DC si de la clipele magice oferite de acestia.
Astfel a trecut o zi unica de mai, in Romania, care a adus impreuna totata suflarea rockerilor adevarati, indiferent de varsta si de venituri.
Multumim AC/DC pentru spectacolul minunat si pentru multumirea de a vedea in Romania un public extraordinar si civilizat, care au suportat cu stoicism coada la toaleta si surpriza finala oferita de autoritati, care au promis prelungirea programului metroului, facand lumea sa lase masinile acasa si de fapt… au procedat pe dos… au inchis in nas usile statiilor de metrou si au trimis lumea plimbare neprevazuta spre casa!
Dar una peste alta a fost o seara minunata care ne-a facut sa uitam de micile necazuri de zi cu zi.
Rock’n’Roll!!!
