Iarna in Valea Jiului

Saptamana trecuta, dupa mai multe incercari de a ajunge in Vale, dar nereusite din cauza caderilor de zapada si a blocarii autostrazii, am reusit sa ajung in cele din urma. Asteptarea a meritat totusi, pentru ca zapada a acoperit Valea Jiului cu o mantie superba. Prima zi, mai ales, a fost superba caci in ciuda gerului, soarele ce stralucea pe cer a transformat peisajul in ceva de vis.

Chiar de la telescaun peisajul care te intampina e fantastic, asemenea celui din basmele copilariei. Iau telescaunul si pe masura ce urc descopar alte peisaje de poveste.

Pe langa peisaj, animalele padurii deseneaza detalii interesante in zapada proaspata si curata, cum numai la munte gasesti.

In vale, ca niste jucarii, se zaresc acoperisurile cabanelor din zona Rusu.

Telescaunul ajunge in zona Statiei Meteo care este neschimbata ca si in vremea copilariei. Ce frumos e sa descoperi lucruri si locuri care au ramas neschimbate de-a lungul anilor.

Dar cum timpul a trecut in apropiere se vede mandra silueta cu arhitectura moderna a unei noi cabane.

Ajung aproape de pilonul 17 al telescaunului, langa fosta Casuta din Povesti, care din pacate a disparut, mistuita de un „misterios” incendiu. De pe acel loc se vede varful Parangul Mic acoperit de o palarie alba de zapada.

Am ajuns la finalul cursei telescaunului si de acolo am urcat putin pe langa baza sportiva ANEFS pentru a ajunge pe partia B.

Partia B exista de ceva vreme in Parang, dar anul acesta a fost prelungita pana la capatul de pornire a telescaunului. Astfel are o lungime de 3,5 km cu diverse grade de dificultate.

Este o placere sa cobori pe ea printre brazi semeti, ce o protejeaza de soare. Cred ca aici zapada va rezista cu siguranta pana la sfarsitul lunii aprilie, mai ales daca va fi intretinuta in mod corespunzator.

Oricum anul acesta am avut o surpriza uriasa. Este prima data cand toate partiile din Parang sunt batute. Astfel schiorii beneficiaza de o experienta completa, pe traseul vechi fiind inca partii virgine pentru freestyle.

O cabana micuta de la capatul partiei este ingropata in zapada si ne ofera un peisaj de carte postala. Incet se lasa seara si soarele arunca o lumina calda peste zapada pufoasa.

A doua zi, datorita vremii nu prea favorabile schiului, am hotarat sa strabat Valea Jiului cu masina si sa ajung in alte locuri dragi, pe care nu le mai vazusem de multa vreme. Pentru inceput m-am indreptat spre Lunca Florii. Portile acestei zone, sunt strajuite la intrare de Cheile Taii, asemenea unor porti de cetate ce protejeaza un taram de vis. Si ca un punct de straja pe peretele stancos se zareste casuta alpinistilor.

Iar pe celalata culme a vaii un copac se inalta spre cer.

Pe dealuri copacii razleti deseneaza minunate tesaturi pe zapada.

Pe marginea drumului, prin zapada groasa, cateva mioare  ma privesc curioase.

Iar alaturi de ele un ciobanesc romanesc ma priveste atent, incercand parca sa vada care sunt intentiile mele.

Inchei plimbarea pe Cheile Taii si Lunca Florii si ma indrept spre Cheile Jietului pentru a descoperi alte locuri dragi si pline de peisaje de poveste.

O lume de vis, cu peisaje mirifice ma inconjoara si ma simt mic in fata maretiei naturii.

Albul imaculat al iernii te inconjoara si transforma totul intr-o lume de poveste, parca ireala.

O lume unde totul este inconjurat de liniste si timpul pare ca sta in loc. O lume departe de nebunia zilelor de azi, unde poti sta sa privesti la nesfarsit natura fara sa te plictisesti.

Zapada imaculata deseneaza forme si detalii de tot felul care te atrag la tot pasul.

Pe versanti micile cascade au inghetat si ele asteptand sosirea primaverii pentru a cobori spre vale.

In timp ce copacii de pe versanti se inalta spre lumina si spre un strop de raze de soare.

Aceasta a fost povestea iernii din locurile dragi mie, locurile copilariei, unde totul parca a ramas pe loc. O bucata de paradis unde natura e inca stapana si ne impresioneaza cu frumusetea ei. Va astept pe viitor sa vizitam impreuna aceste locuri!